stiu ca gandesc prea mult si asta ma sperie. Sunt constienta ca am idei si ganduri pe care nu multi le-ar intelege. Din pacate nu am talentul necesar de a le impartasi cu altii, nu stiu sa le pun pe hartie si astfel imi raman ferecate in suflet.
Se spune ca sunt fericiti cei saraci cu duhul.
Eu nu suport televizorul si mai ales nu suport emisiunile de divertisment care indobitocesc. Mi se pare o forma de manipulare a maselor si ma apuca nervii cand vad cati se lasa prinsi in plasa.
Nu suport sa ma uit la stiri pt ca niciodata nu prezinta adevarul adevarat. Stirile ma fac sa fiu frustrata si nervoasa pt ca imi prezinta ce lume rea e lumea in care traim, ma fac sa imi fie frica sa ies pe strada ca o sa dea o masina peste mine, mi-e teama ca o sa fiu jefuita in mijloacele de transort in comun sau ca bancomatele imi vor fura banii. Televizorul ma face sa vad totul in negru si nu in roz. Nu imi da de ales. De aceea il evit.
Prefer sa citesc o carte sau sa fac ceva care sa ma dezvolte pe mine ca persoana si sa imi creez propriile mele idei si adevaruri despre ce ma inconjoara.
In liceu am trecut prin faza in care cheltuiam bani pe haine din economiile din alocatie si ma uitam cu regret la fetele care aveau parinti mai instariti si care isi permiteau luxul unor adidasi de firma, o tunsoare la un salon mai fancy sau telefoane mobile. Cum spuneam "am trecut".
Acum revistele cu moda, cu machiaje, haine ridicol de scumpe si asa zisa "moda" pe mine ma lasa rece si ma gandesc ce superficiali sunt oamenii si uneori imi pare rau ca nu mai sunt asa, ca nu mai traiesc pt o bluza frumoasa sau o pereche de cizme scumpe. Ma lasa rece Cand imi dau seama cat de trecatoare sunt toate aceste lucruri. Cand am impulsul sa imi cumpar ceva simt un gand care imi spune "ce rost are" ? o bluza in plus sau in minus nu ma face mai om decat sunt.
termin aici. Ma duc sa fiu fericita.
