o sa fie o minivacanta de care chiar nu am nevoie. Nu am nevoie de zile libere pt ca nu imi place sa stau degeaba. Nu am niciun plan, nicio dorinta. M-am fortat acum 2 zile sa merg la cumparaturi, dar m-am intors realizand cat de superficial e totul...hainele, parul aranjat, pantofii fitzosi...placerea mea de altadata s-a risipit in timp. In liceu tanjeam dupa vreo bluza, o vanam cu saptmanile, strangeam din banii de pachet si alocatia doar doar sa mi-o pot lua. Acum am bani, as putea sa imi cumpar ce vreau. Dar nu vreau nimic. Nu mai am niciun vis, nicio aspiratie.Poate voi va doriti o casa...eu o am. Poate vreti o casa mai mare...da, mi-ar placea si mie un apartament mai mare, intr-un bloc mai civilizat, poate candva o casa linistita la munte....dar nu mai incanta nimic. Nimic nu conteaza cand viata e pustie. Oamenii dragi mie, prietenii cu care imi petreceam zilele si serile sunt departe. Mi-e greu sa incep noi relatii, dar nu pt ca nu pot, ci pt ca mi-e indiferent si m-a cuprins o apatie de care nu pot scapa. Poate voi va doriti sa fiti mai slabe, sa aveti sanii mai mari, picioarele suple si abdomenul plat....mie imi place cum sunt si nu as vrea sa fiu altfel. Frumusetea e atat de neinsemnata cand vine vorba de oameni, de relatii. Atat de importanta e atitudinea si starea de spirit. Am un coleg care imi repeta in fiecare zi ca sunt prea apatica si pasiva in ultima vreme...stiu, se vede, si nici macar nu vreau sa ascund. M-am saturat sa afisez fetze care nu sunt ale mele doar de ochii lumii. Ma chinui sa imi dau seama ce vreau, care e scopul meu suprem in viata asta si asa mult prea scurta. Simt nevoia de aventura. Vreau sa plec din tara, sa incep o viata noua in alta parte. De ce? nu neaparat banii, dar asa am eu nevoie mereu de ceva nou si palpitant ca sa simt ca viata merita traita.
acesta e un pact cu mine insami. Imi jur ca e ultima oara cand se intampla asa ceva. Am lasat de prea multe ori sa se intample acelasi lucru....de prea multe ori, de prea multe ori. Imi jur cu toata fiinta mea ca o sa imi adun toate puterile ca sa am curajul sa ignor. Nu imi sta in fire sa arunc cu noroi in nimeni. Nu am sa o fac nici acum. Pt ca asa sunt eu draguta. Sunt proasta din cauza asta? pai cine ma considera asa sa ma pupe fix in cur!
de obicei scriu aici cand sunt in pasa proasta si nu pot sa fac altceva decat sa stau in casa si sa gasesc totul banal si fara sens. Am o stare de nedescris, de neliniste, de ciuda si orgoliu ranit, ma simt trista si neajutorata, apatica si in plus nu mai am pofta de mancare. Ieri am mancat doar o felie de paine cu cascaval si un mar. Atat! toata ziua.Nici macar nu simt foamea, asa de trist mi-e sufletul. Motivul e unul cat se poate de stupid. Doar ca e greu sa treci de la o extrema fericire la extrema tristete. Nu stiu cum sa ma port. Nu imi gasesc locul si mai presus de toate, nu am o solutie.In asemenea momente nu pot sa nu ma intreb: Ce rost are totul cand mie nu-mi mai pasa de nimic??!!
am vazut Sotia calatorului in timp. Un film incredibil de plictisitor. Desi actorii au jucat f bine, filmul a fost mult prea lung si fara noima :)) asta ca substitut pt 2012, la care nu am reusit sa cumpar bilete de 2 zile. well...better luck next time. Filmele proaste sunt ca relatiile nereusite: Sunt bune ca sa apreciezi calitatea atunci cand o descoperi.
ma simt precum Carrie in relatia cu Big. Cu o mie de intrebari fara raspuns, cu vorbe fara ecou, discutii neterminate. Ma simt ca un copil nedumerit caruia nu i se da sansa la comunicare. Am decis sa tai din minte, din messenger si din viata tot ce ma face sa simt astfel. Nu pierd nimic. Ba chiar castig momente de liniste. Nu vreau sa ma mai blamez pt relatii nereusite si necompatibile.
