de obicei scriu aici cand sunt in pasa proasta si nu pot sa fac altceva decat sa stau in casa si sa gasesc totul banal si fara sens. Am o stare de nedescris, de neliniste, de ciuda si orgoliu ranit, ma simt trista si neajutorata, apatica si in plus nu mai am pofta de mancare. Ieri am mancat doar o felie de paine cu cascaval si un mar. Atat! toata ziua.
Nici macar nu simt foamea, asa de trist mi-e sufletul. Motivul e unul cat se poate de stupid. Doar ca e greu sa treci de la o extrema fericire la extrema tristete. Nu stiu cum sa ma port. Nu imi gasesc locul si mai presus de toate, nu am o solutie.
In asemenea momente nu pot sa nu ma intreb: Ce rost are totul cand mie nu-mi mai pasa de nimic??!!
5 comentarii:
Am trecut pe la tine.. vreau să-ţi las un zâmbet şi o îmbrăşişare sinceră...
Rostul e dincolo de nepasarea noastra, e cauza din care ne-am nascut si din care ni se intampla toate lucrurile. Nu-mi place sa insir teorii, dar asa de tare cred in ele! :) Uneori, cu tot cu teoria invatata, mai vine apatia...dar inainte sa acapreze prea mult din noi, multe activitati, planuri si un entuziasm fortat o pot alunga. :)
Aa, si am mai citit candva un studiu care spunea ca daca zambim (chiar fara sa ne vina), ne simtim mai bine oricum, pentru ca muschii folositi in zambet trimit niste informatii la creier. ;)
multumesc mult amandurora! :)
Cory uita-te la un film,o comedie, iesi cu prietenele in oras..fa ce iti place mai mult..ia-ti o vacanta. Te pup! :* Ai grija de tine!
Rostul apare in momentele in care ne pasa de ceva...
Trimiteți un comentariu