credeam ca va fi amuzant. Nu stiu ce mi-a venit. A fost un impuls de moment. Imaginatia iar mi-a luat-o razna, mintea mea deja delira si vizualizam discutii si gesturi, sentimente si zambete. Nu e niciodata asa cum vreau sau asa cum imi imaginez. E ciudat cum ajungi sa cersesti atentia anumitor persoane care nu dau 2 bani e tine, e si mai ciudat faptul ca esti dispus sa calci peste orice fel de mandrie ca sa le demonstrezi ca esti o persoana grozava, e ciudat cum tot dai sanse infinite anumitor persoane ca sa te accepte ca prieten intr-o lume in care eu cred ca toti avem nevoie de un prieten. Cum de nu e apreciata o prietenie gratuita? de ce daca ceva e gratuit e aruncat la cos si il consideram fara valoare? Atat de snobi suntem? nu avem nevoie de prieteni? e mai bine singuri? eu nu cred ca are nimeni suficient de multi prieteni incat sa inceapa sa refuze.
Imi tot zic sa o las balta, dar totusi ceva ma impinge, poate speranta de mai bine, de armonie, nevoia de a clarifica odata pt totdeauna lucrurile care se taraganeaza de o viata intreaga. Si totusi nu am feed back de niciun fel. Simt mereu ca dau cu capul de un perete. Peretele nu crapa, nu spune niciun cuvant, nici macar o soapta, in schimb eu ma lovesc si doare. Si ce e mai rau e faptul ca insist. Si mai lovesc o data, si inca o data in speranta ca la un moment dat o sa am succes. Au trecut ani. Cucuie am o mie. Zidul e la fel de neclintit. Imi tot spun mereu ca e ultima oara cand mai incerc. Ii tot gasesc scuze si incerc din nou....
Imi tot zic sa o las balta, dar totusi ceva ma impinge, poate speranta de mai bine, de armonie, nevoia de a clarifica odata pt totdeauna lucrurile care se taraganeaza de o viata intreaga. Si totusi nu am feed back de niciun fel. Simt mereu ca dau cu capul de un perete. Peretele nu crapa, nu spune niciun cuvant, nici macar o soapta, in schimb eu ma lovesc si doare. Si ce e mai rau e faptul ca insist. Si mai lovesc o data, si inca o data in speranta ca la un moment dat o sa am succes. Au trecut ani. Cucuie am o mie. Zidul e la fel de neclintit. Imi tot spun mereu ca e ultima oara cand mai incerc. Ii tot gasesc scuze si incerc din nou....
3 comentarii:
Asta e greseala fiecarui suflet bun. E jugul pe care il are de tras. Viata e nedreapta, asa-i.
nu as da vina pe viata, ci mai degraba pe mine, ca ma incapatanez sa ma agat de cine nu merita. Nu stiu ce vreau sa-mi demonstrez. Poate ar trebui sa ma resemnez si sa accept ca nu toata lumea ma iubeste :D desi nu inteleg de ce nu m-ar iubi? :)) sunt perfect agreabila :))
Cunosc prea bine sentimentul...
Trimiteți un comentariu